Autentificare
Camellia sinensis
Plante medicinale
Cauta
Istoria ceaiului verde |
|
Ceaiul a fost inainte de toate un medicament. Planta ceaiului isi are originea in muntii din sudul Asiei, de unde a fost adusa in China. In timpul dinastiei Tang (616-907) ceaiul era baut mai ales pentru gustul sau si fiind foarte apreciat acesta a devenit subiectul unei carti in trei volume (Cartea sacra a ceaiului, scrisa de Yu Lu). Pe atunci frunzele de ceai se presau si se uscau in forma de calupuri solide. La preparare se adaugau diferite arome cum ar fi ghimberul. In timpul dinastiei Song (1127-1280) erau uscate si transformate in pulbere. Acesta era folosit in principal pentru ceremoniile din temple si nu numai. Ceaiul a fost folosit de catre aristrocrati si budisti incepand cu secolul XII. Preotul budist Eisai, fondator al scolii de zen Rinzai, a introdus ceaiul in Japonia la intoarcerea acestuia din China, dupa studii care au condus la aprecierea valorii ceaiului folosit in timpul meditatiei. Astfel acesta a scris un tratat ce prezenta proprietatile ceaiului atat pentru sanatatea fizica cat si pentru cea spirituala. Acesta infiinteaza o gradina botanica unde cultiva, printre alte plante, si planta ceaiului. Frunzele plantei au constituit baza pentru licoarea preparata prin infuzie si servita ca o bautura revigoranta in templu. Vizitatorii şi călugării budişti de la alte mănăstiri, care doreau să înveţe cultivarea ceaiului, primeau la plecare seminţe şi lăstari. Eisai este cunoscut în Japonia ca „părintele ceaiului”. Ceaiul a primit curând după aceea binecuvântarea împăratului devenind astfel cunoscut peste tot în Japonia. Aprecierea ceaiului nu a rămas îngrădită în temple, ci popularitatea sa s-a răspândit la casele nobililor din Kyoto si printre samurai. Întrunirile acestora erau un eveniment de bucurie şi includeau momente în care participanţii identificau diverse tipuri de ceai care erau oferite învingătorilor.
Powered by !JoomlaComment 3.26
3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved." |




